Am citit, recent, într-un blog, despre lucrurile pe care le adunăm, chiar dacă nu sunt mari şanse de a avea nevoie de ele vreodată. Ajung să ne invadeze, să ne incomodeze, să pierdem mult timp aranjându-le, mutându-le. Nu le vindem, pentru că nu au preţ, căci nimeni nu are nevoie de ele, dar ele ajung să reprezinte o pierdere, de timp sau de bani - acei bani pe care i-am fi câştigat dacă ne-am fi ocupat în acel timp de ceva ce ar fi adus bani. Ar trebui să fim obligaţi să le aruncăm, precum rablele ce sunt ridicate dintre blocuri. Dar cine ne dă ceva în schimbul lor, precum ne dă dacă ne schimbăm maşina veche? Există cazuri, sunt acele "schimburi profitabile" de la supermarket-uri, dar care poate chiar ne încurajează să păstrăm electrocasnicele vechi până apare vreo ofertă de acest gen.
Când e vorba să folosim unelte, aparate şi alte obiecte, le folosim întotdeauna pe cele pe care le avem, deşi e mai greu. Uneori improvizăm, cârpim. O mică sumă în plus de cheltuit pentru un lucru echivalent, dar nou şi modern, nu ne permitem. De ce?
La fel procedăm şi cu modurile noastre de a vedea lumea, anumite situaţii particulare. Nu ne lepădăm de automatisme, de relaţionări vechi, depăşite. Cu un mic efort, am reuşi să ne innoim mereu, să ne conectăm mai bine la realitate.
Nimeni nu are curajul să taie din acele teme din programele şcolare care nu îşi mai au rostul. Nici acei orăşeni cu ogradă, nu încep să mai reducă până la lichidare efectivele de galinacee şi porcine.
Ştiu cum este: ca şi atunci când încerci să faci o prezentare power point având informaţiile într-un fişier de text şi îţi este foarte greu să alegi numai esenţialul. Parcă ţi-ar fi milă să laşi pe dianfară nişte amănunte. Poate au şi ele un rost, nu?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu