scoala si viata

Ar fi interesanta o disputa pe tema: "ce ar trebui sa ne invete scoala si nu o face?". Un tanar de 18 ani, iesit din liceu, avand o prestatie medie, se pare ca stie: sa rezolve ecuatii, sa elaboreze un comentariu al unei opere literare, stie niste denumiri geografice, cum este alcatuit corpul unui mamifer si asa mai departe. Dar nu cred ca le stie sau, in cel mai bun caz, le uita in cativa ani.
Aceasta inclinatie spre cunoasterea teoretica, de tip stiintific, ar fi minunata intr-o societate unde majoritatea elevilor de liceu ajung sa fie oameni de stiinta, cercetatori, cadre didactice. Exista si ore cu aplicatii practice, ore cu activitati de stimulare a creativitatii, exista si profesori ce trec de canoanele programei scolare si mai deschid orizontul elevilor, dar ponderea acestor iesiri din tipar este deseori de neglijat.
Ce se constata, in schimb? Elevii sunt formati nu de modelele clasice (personalitati din diferite domenii, cu un grad ridicat de cultura, cum ar fi educatori, oameni de stiinta, politicieni care au facut ceva pentru umanitate) ci de smecherasi de succes, vedete si altii de acest gen.
Stiu ca exista adolescenti care au dobandit un discernamant aparte si selecteaza valorile din oceanul de subcultura. Sunt putini, nu sunt cunoscuti. Poate ii gasim, totusi, pe blog-uri, nu?
Cum sa scapam de teroarea economicului care ne face sa consumam produse mediocre: mancare cat mai diferita de dragul experientelor gustative, haine neaparat la moda (acele 'tzoale'), televiziuni comerciale, jocuri, internet?
Vad ca mi-am deschis prea multe subiecte, asa ca am sa o iau mai incet.
Voi reveni cu acele propuneri pentru materii de predat in scoala pentru a face mai putin necesara "scoala vietii". Experientele atator oameni care au reusit sa depaseasca niste vicisitudini, de ce trebuie sa le reia mereu alti si alti indivizi? De ce trebuie omul sa dea cu capul de pragul de sus ca sa il vada pe cel de jos, de ce nu i-l prezinta scoala?
Cercetam stele, particule elementare, cream masinarii complicate, dar sa nu repetam greselile altora, sa avem o idee cat de vaga asupra a ce inseamna un comportament normal, un standard de viata ridicat (si nu din punct de vedere material!) nu suntem in stare.
Nu inteleg de ce e asa. Ne luam unii dupa altii, nu stim sa fim atipici, luand-o intr-o directie buna.