scoala si viata

Ar fi interesanta o disputa pe tema: "ce ar trebui sa ne invete scoala si nu o face?". Un tanar de 18 ani, iesit din liceu, avand o prestatie medie, se pare ca stie: sa rezolve ecuatii, sa elaboreze un comentariu al unei opere literare, stie niste denumiri geografice, cum este alcatuit corpul unui mamifer si asa mai departe. Dar nu cred ca le stie sau, in cel mai bun caz, le uita in cativa ani.
Aceasta inclinatie spre cunoasterea teoretica, de tip stiintific, ar fi minunata intr-o societate unde majoritatea elevilor de liceu ajung sa fie oameni de stiinta, cercetatori, cadre didactice. Exista si ore cu aplicatii practice, ore cu activitati de stimulare a creativitatii, exista si profesori ce trec de canoanele programei scolare si mai deschid orizontul elevilor, dar ponderea acestor iesiri din tipar este deseori de neglijat.
Ce se constata, in schimb? Elevii sunt formati nu de modelele clasice (personalitati din diferite domenii, cu un grad ridicat de cultura, cum ar fi educatori, oameni de stiinta, politicieni care au facut ceva pentru umanitate) ci de smecherasi de succes, vedete si altii de acest gen.
Stiu ca exista adolescenti care au dobandit un discernamant aparte si selecteaza valorile din oceanul de subcultura. Sunt putini, nu sunt cunoscuti. Poate ii gasim, totusi, pe blog-uri, nu?
Cum sa scapam de teroarea economicului care ne face sa consumam produse mediocre: mancare cat mai diferita de dragul experientelor gustative, haine neaparat la moda (acele 'tzoale'), televiziuni comerciale, jocuri, internet?
Vad ca mi-am deschis prea multe subiecte, asa ca am sa o iau mai incet.
Voi reveni cu acele propuneri pentru materii de predat in scoala pentru a face mai putin necesara "scoala vietii". Experientele atator oameni care au reusit sa depaseasca niste vicisitudini, de ce trebuie sa le reia mereu alti si alti indivizi? De ce trebuie omul sa dea cu capul de pragul de sus ca sa il vada pe cel de jos, de ce nu i-l prezinta scoala?
Cercetam stele, particule elementare, cream masinarii complicate, dar sa nu repetam greselile altora, sa avem o idee cat de vaga asupra a ce inseamna un comportament normal, un standard de viata ridicat (si nu din punct de vedere material!) nu suntem in stare.
Nu inteleg de ce e asa. Ne luam unii dupa altii, nu stim sa fim atipici, luand-o intr-o directie buna.

inceput anevoios

Imi plac ideile ce se revarsa ca un torent din mintea celui ce le plasmuieste. Imi plac autorii literari care au o inclinatie spre enciclopedism - printre ei, Eliade, Eco, Borges. Uneori, textele lor par doar o expresie a unui hedonism intelectual. Trecand peste acest aspect, oare de ce lumea e fascinata de integrarea a tot ceea ce pare diferit in ceva unitar, simplu?
Astfel incepe incursiunea mea pe taramul blog-ului. Aici, o prima bifurcatie: lumea reala si lumea creata. In a doua categorie, pe langa lumea din filme sau carti, intra si lumea vazuta de mine, de alti oameni. Sa nu uitam niciodata ca realul pur nu ne este accesibil. In ciuda faptului ca bajbaim prin intunericul dat de limitarile mintii noastre, ne credem detinatori ai adevarului si nu realizam ca altii pot fi mai luminati.
In concluzie, voi incerca sa ma folosesc de instrumentele gasite prin incursiunile mele in taramul creatiilor pentru a calca pe urmele celor care sunt mai aproape de sclipirile lumii reale.