Multă lume ştie ce bucurii ne aduc vecinii prin comportamentul lor. Chiar şi noi, oricât ne-am strădui, tot îi deranjăm cu zgomotele inerente: cel al maşinii de spălat, al mersului mai apăsat atunci când ne grăbim, al apei ce curge în vană. Problema este că numai unii realizează că şi ei fac zgomot, nu se gândesc la disconfortul pe care îl creează altora.
Cu câte probleme de acest gen mă confrunt eu? Uneori, auzeam ecoul jetuui vecinilor de deasupra în vasul WC-ului. Acum, mai rar, căci sunt altele. La orice deschizătură a robinetului, se aude zgomotul facut de curgerea apei prin ţevi. La o presiune mare şi în lipsa altor zgomote, parcă ar exista deasupra o cascadă. Şi ţevile sunt vechi, şi ghena în care se află ţevile e din tablă, iar, în plus, mai există şi aceste baterii cu bilă, de proastă calitate, ieftine, care vibrează la trecerea apei prin ele. Când cei de sus fac curăţenie cu aspiratorul, e "show". Numai bocănituri, trânteli, de te întrebi dacă mai rămâne ceva întreg la ei în casă.
Noaptea, de multe ori, când au program de nesomn, se uită la TV, uitând că la acea oră unii dorm şi că sunetul se aude mult mai bine în lipsa fondului sonor de peste zi. Până la bătutul în calorifer nu realizează că deranjează pe alţii şi, culmea, peste căteva zile, procedează la fel.
Chefurile în bloc sunt obişnuite, tolerate. La unii vecini sunt o excepţie (zile de naştere, probabil), dar la alţii e o obişnuinţă, multe week-end-uri pe an. Manelele sunt la mare cinste, dar chiar şi muzica plăcută e deranjantă prin volumul mare de ascultat, volum la care nu renunţă de dragul unor amărâţi de vecini.
Ce mai poţi păţi, la bloc? Vara, auzi motorul aparatului de aer condiţionat. Dacă ai "noroc", careva din vecini are un sistem "home cinema" şi, chiar dacă, per ansamblu, lui i se pare că volumul e la o valoare normală, pereţii blocului au minunata proprietate de a transmite îndeosebi başii şi astfel vei avea parte de o serie de împuşcături la fiecare film de acţiune vizionat de acest vecin.
Există oameni la care duşurile sunt o manie, nu pot să lase să treacă o zi fără duş de câteva ori. Nici asta nu ar fi o problemă, dacă nu ar avea prostul obicei să execute duş şi la ore târzii din noapte, înainte de culcare, nu cumva să doarmă in mizerie...
E greu să înfrunţi vecinul de sus, înafară de clasica metodă a bătutului în ţevile de calorifer, doar cu muzica la maxim şi cu boxele lipite de tavan poţi rezolva ceva.
Am mai citit pe forumuri cu ce probleme se confruntă unii la bloc. De multe ori se aplică tactica "dinte pentru dinte", nu se stabilesc reguli clare - de exemplu, în Elveţia există o zi pe săptămână în care se spală cu maşina. Toţi se consolează că asta e, nu ai ce face, trebuie să suporţi. E înfiorător acest gen de delăsare, de ignoranţă şi acceptare a răului. De unul singur e şi greu, te epuizează un eventual război cu vecinii nesimţiţi.
duminică, 2 martie 2008
folosim şi ceea ce nu mai este actual. nu aruncăm nimic!
Am citit, recent, într-un blog, despre lucrurile pe care le adunăm, chiar dacă nu sunt mari şanse de a avea nevoie de ele vreodată. Ajung să ne invadeze, să ne incomodeze, să pierdem mult timp aranjându-le, mutându-le. Nu le vindem, pentru că nu au preţ, căci nimeni nu are nevoie de ele, dar ele ajung să reprezinte o pierdere, de timp sau de bani - acei bani pe care i-am fi câştigat dacă ne-am fi ocupat în acel timp de ceva ce ar fi adus bani. Ar trebui să fim obligaţi să le aruncăm, precum rablele ce sunt ridicate dintre blocuri. Dar cine ne dă ceva în schimbul lor, precum ne dă dacă ne schimbăm maşina veche? Există cazuri, sunt acele "schimburi profitabile" de la supermarket-uri, dar care poate chiar ne încurajează să păstrăm electrocasnicele vechi până apare vreo ofertă de acest gen.
Când e vorba să folosim unelte, aparate şi alte obiecte, le folosim întotdeauna pe cele pe care le avem, deşi e mai greu. Uneori improvizăm, cârpim. O mică sumă în plus de cheltuit pentru un lucru echivalent, dar nou şi modern, nu ne permitem. De ce?
La fel procedăm şi cu modurile noastre de a vedea lumea, anumite situaţii particulare. Nu ne lepădăm de automatisme, de relaţionări vechi, depăşite. Cu un mic efort, am reuşi să ne innoim mereu, să ne conectăm mai bine la realitate.
Nimeni nu are curajul să taie din acele teme din programele şcolare care nu îşi mai au rostul. Nici acei orăşeni cu ogradă, nu încep să mai reducă până la lichidare efectivele de galinacee şi porcine.
Ştiu cum este: ca şi atunci când încerci să faci o prezentare power point având informaţiile într-un fişier de text şi îţi este foarte greu să alegi numai esenţialul. Parcă ţi-ar fi milă să laşi pe dianfară nişte amănunte. Poate au şi ele un rost, nu?
Când e vorba să folosim unelte, aparate şi alte obiecte, le folosim întotdeauna pe cele pe care le avem, deşi e mai greu. Uneori improvizăm, cârpim. O mică sumă în plus de cheltuit pentru un lucru echivalent, dar nou şi modern, nu ne permitem. De ce?
La fel procedăm şi cu modurile noastre de a vedea lumea, anumite situaţii particulare. Nu ne lepădăm de automatisme, de relaţionări vechi, depăşite. Cu un mic efort, am reuşi să ne innoim mereu, să ne conectăm mai bine la realitate.
Nimeni nu are curajul să taie din acele teme din programele şcolare care nu îşi mai au rostul. Nici acei orăşeni cu ogradă, nu încep să mai reducă până la lichidare efectivele de galinacee şi porcine.
Ştiu cum este: ca şi atunci când încerci să faci o prezentare power point având informaţiile într-un fişier de text şi îţi este foarte greu să alegi numai esenţialul. Parcă ţi-ar fi milă să laşi pe dianfară nişte amănunte. Poate au şi ele un rost, nu?
orasul ajuns prea devreme european
Este interesant modul in care unii au inteles ce inseamna viata la oras.
Nascuti fiind in mediul rural, multi dintre cei care s-au mutat la o casa din oras nu au perceput anumite reguli de convietuire. Mai ales in zonelele periferice (unele dintre acestea trecand la rangul de zone centrale, cu timpul) ei au inteles ca este de cuviinta sa intemeieze o 'gospodarie' adevarata: cel putin o gramada de gaini si pui, cu cocosul in frunte, iar in unele cazuri si porci. Asa s-a ajuns ca unii sa isi ridice vile scumpe in curtea carora respira aer viciat de la microferma de animale din vecini. Sau s-a ajuns ca, in zone in care metrul patrat de teren costa cateva sute de euro, niste gaini amarate care 'produc', in medie, zece oua pe zi (deci in valoare de 5 lei, fara a socoti nutretul), sa se lafaie intr-un spatiu special delimitat pentru ele care valoreaza cel putin cat o garsoniera. Daca ai gasit cumva resursele pentru a te muta intr-un astfel de loc, te vei bucura de cantatul in zori de zi al cocosilor, de mirosul insuportabil al curcilor, de latratul din senin al cainilor (foarte eficient sa ai caine de paza, pe care unii il tin chiar legat sau inchis: vine hotul, el doar latra. Nu e mai simplu cu o alarma?). Ce sa mai spun de muzica: manelele sunt in top si daca scoate vecinul boxele afara, poti sa ai termopanul cel mai scump, ca tot nu scapi.
Mai exista si alt gen de poluare. Mii de biserici s-au construit in ultimii ani - in timp ce, cum bine spunea cineva pe un forum, scolile construite se pot numara pe degete - si acest avant a adus si o superioritate a clerului care, vazandu-si cum cucereste cartier dupa cartier, strada dupa strada, a tinut sa isi si manifeste zi de zi aerele de conducator al sufletelor, supunand timpanele locatarilor din jurul bisericilor la corvoade inutile, cu ajutorul unor clopote ce, mai nou, par mai moderne si mai performante. In cazul unei catedrale din Oradea, rezonanta creata de zgomotul clopotelor situate intre doua blocuri mari, a distrus cateva geamuri ale locatarilor. Mare paguba, au zis prelatii, un bun crestin poate sa sacrifice atat. Ciudat ca, la Timisoara parca, in urma unei plangeri de acest gen, vecinii petitionarului au spus ca nu ii deranjeaza dangatul clopotelor, ca vecinul lor are probleme de sensibilitate... Daca ar fi fost vorba de o fabrica sau un local, pentru acelasi nivel de decibeli (evident, nivelul acesta este peste limitele admise) amenda si alte consecinte ar fi aparut prompt.
Nascuti fiind in mediul rural, multi dintre cei care s-au mutat la o casa din oras nu au perceput anumite reguli de convietuire. Mai ales in zonelele periferice (unele dintre acestea trecand la rangul de zone centrale, cu timpul) ei au inteles ca este de cuviinta sa intemeieze o 'gospodarie' adevarata: cel putin o gramada de gaini si pui, cu cocosul in frunte, iar in unele cazuri si porci. Asa s-a ajuns ca unii sa isi ridice vile scumpe in curtea carora respira aer viciat de la microferma de animale din vecini. Sau s-a ajuns ca, in zone in care metrul patrat de teren costa cateva sute de euro, niste gaini amarate care 'produc', in medie, zece oua pe zi (deci in valoare de 5 lei, fara a socoti nutretul), sa se lafaie intr-un spatiu special delimitat pentru ele care valoreaza cel putin cat o garsoniera. Daca ai gasit cumva resursele pentru a te muta intr-un astfel de loc, te vei bucura de cantatul in zori de zi al cocosilor, de mirosul insuportabil al curcilor, de latratul din senin al cainilor (foarte eficient sa ai caine de paza, pe care unii il tin chiar legat sau inchis: vine hotul, el doar latra. Nu e mai simplu cu o alarma?). Ce sa mai spun de muzica: manelele sunt in top si daca scoate vecinul boxele afara, poti sa ai termopanul cel mai scump, ca tot nu scapi.
Mai exista si alt gen de poluare. Mii de biserici s-au construit in ultimii ani - in timp ce, cum bine spunea cineva pe un forum, scolile construite se pot numara pe degete - si acest avant a adus si o superioritate a clerului care, vazandu-si cum cucereste cartier dupa cartier, strada dupa strada, a tinut sa isi si manifeste zi de zi aerele de conducator al sufletelor, supunand timpanele locatarilor din jurul bisericilor la corvoade inutile, cu ajutorul unor clopote ce, mai nou, par mai moderne si mai performante. In cazul unei catedrale din Oradea, rezonanta creata de zgomotul clopotelor situate intre doua blocuri mari, a distrus cateva geamuri ale locatarilor. Mare paguba, au zis prelatii, un bun crestin poate sa sacrifice atat. Ciudat ca, la Timisoara parca, in urma unei plangeri de acest gen, vecinii petitionarului au spus ca nu ii deranjeaza dangatul clopotelor, ca vecinul lor are probleme de sensibilitate... Daca ar fi fost vorba de o fabrica sau un local, pentru acelasi nivel de decibeli (evident, nivelul acesta este peste limitele admise) amenda si alte consecinte ar fi aparut prompt.
joi, 28 februarie 2008
scoala si viata
Ar fi interesanta o disputa pe tema: "ce ar trebui sa ne invete scoala si nu o face?". Un tanar de 18 ani, iesit din liceu, avand o prestatie medie, se pare ca stie: sa rezolve ecuatii, sa elaboreze un comentariu al unei opere literare, stie niste denumiri geografice, cum este alcatuit corpul unui mamifer si asa mai departe. Dar nu cred ca le stie sau, in cel mai bun caz, le uita in cativa ani.
Aceasta inclinatie spre cunoasterea teoretica, de tip stiintific, ar fi minunata intr-o societate unde majoritatea elevilor de liceu ajung sa fie oameni de stiinta, cercetatori, cadre didactice. Exista si ore cu aplicatii practice, ore cu activitati de stimulare a creativitatii, exista si profesori ce trec de canoanele programei scolare si mai deschid orizontul elevilor, dar ponderea acestor iesiri din tipar este deseori de neglijat.
Ce se constata, in schimb? Elevii sunt formati nu de modelele clasice (personalitati din diferite domenii, cu un grad ridicat de cultura, cum ar fi educatori, oameni de stiinta, politicieni care au facut ceva pentru umanitate) ci de smecherasi de succes, vedete si altii de acest gen.
Stiu ca exista adolescenti care au dobandit un discernamant aparte si selecteaza valorile din oceanul de subcultura. Sunt putini, nu sunt cunoscuti. Poate ii gasim, totusi, pe blog-uri, nu?
Cum sa scapam de teroarea economicului care ne face sa consumam produse mediocre: mancare cat mai diferita de dragul experientelor gustative, haine neaparat la moda (acele 'tzoale'), televiziuni comerciale, jocuri, internet?
Vad ca mi-am deschis prea multe subiecte, asa ca am sa o iau mai incet.
Voi reveni cu acele propuneri pentru materii de predat in scoala pentru a face mai putin necesara "scoala vietii". Experientele atator oameni care au reusit sa depaseasca niste vicisitudini, de ce trebuie sa le reia mereu alti si alti indivizi? De ce trebuie omul sa dea cu capul de pragul de sus ca sa il vada pe cel de jos, de ce nu i-l prezinta scoala?
Cercetam stele, particule elementare, cream masinarii complicate, dar sa nu repetam greselile altora, sa avem o idee cat de vaga asupra a ce inseamna un comportament normal, un standard de viata ridicat (si nu din punct de vedere material!) nu suntem in stare.
Nu inteleg de ce e asa. Ne luam unii dupa altii, nu stim sa fim atipici, luand-o intr-o directie buna.
Aceasta inclinatie spre cunoasterea teoretica, de tip stiintific, ar fi minunata intr-o societate unde majoritatea elevilor de liceu ajung sa fie oameni de stiinta, cercetatori, cadre didactice. Exista si ore cu aplicatii practice, ore cu activitati de stimulare a creativitatii, exista si profesori ce trec de canoanele programei scolare si mai deschid orizontul elevilor, dar ponderea acestor iesiri din tipar este deseori de neglijat.
Ce se constata, in schimb? Elevii sunt formati nu de modelele clasice (personalitati din diferite domenii, cu un grad ridicat de cultura, cum ar fi educatori, oameni de stiinta, politicieni care au facut ceva pentru umanitate) ci de smecherasi de succes, vedete si altii de acest gen.
Stiu ca exista adolescenti care au dobandit un discernamant aparte si selecteaza valorile din oceanul de subcultura. Sunt putini, nu sunt cunoscuti. Poate ii gasim, totusi, pe blog-uri, nu?
Cum sa scapam de teroarea economicului care ne face sa consumam produse mediocre: mancare cat mai diferita de dragul experientelor gustative, haine neaparat la moda (acele 'tzoale'), televiziuni comerciale, jocuri, internet?
Vad ca mi-am deschis prea multe subiecte, asa ca am sa o iau mai incet.
Voi reveni cu acele propuneri pentru materii de predat in scoala pentru a face mai putin necesara "scoala vietii". Experientele atator oameni care au reusit sa depaseasca niste vicisitudini, de ce trebuie sa le reia mereu alti si alti indivizi? De ce trebuie omul sa dea cu capul de pragul de sus ca sa il vada pe cel de jos, de ce nu i-l prezinta scoala?
Cercetam stele, particule elementare, cream masinarii complicate, dar sa nu repetam greselile altora, sa avem o idee cat de vaga asupra a ce inseamna un comportament normal, un standard de viata ridicat (si nu din punct de vedere material!) nu suntem in stare.
Nu inteleg de ce e asa. Ne luam unii dupa altii, nu stim sa fim atipici, luand-o intr-o directie buna.
inceput anevoios
Imi plac ideile ce se revarsa ca un torent din mintea celui ce le plasmuieste. Imi plac autorii literari care au o inclinatie spre enciclopedism - printre ei, Eliade, Eco, Borges. Uneori, textele lor par doar o expresie a unui hedonism intelectual. Trecand peste acest aspect, oare de ce lumea e fascinata de integrarea a tot ceea ce pare diferit in ceva unitar, simplu?
Astfel incepe incursiunea mea pe taramul blog-ului. Aici, o prima bifurcatie: lumea reala si lumea creata. In a doua categorie, pe langa lumea din filme sau carti, intra si lumea vazuta de mine, de alti oameni. Sa nu uitam niciodata ca realul pur nu ne este accesibil. In ciuda faptului ca bajbaim prin intunericul dat de limitarile mintii noastre, ne credem detinatori ai adevarului si nu realizam ca altii pot fi mai luminati.
In concluzie, voi incerca sa ma folosesc de instrumentele gasite prin incursiunile mele in taramul creatiilor pentru a calca pe urmele celor care sunt mai aproape de sclipirile lumii reale.
Astfel incepe incursiunea mea pe taramul blog-ului. Aici, o prima bifurcatie: lumea reala si lumea creata. In a doua categorie, pe langa lumea din filme sau carti, intra si lumea vazuta de mine, de alti oameni. Sa nu uitam niciodata ca realul pur nu ne este accesibil. In ciuda faptului ca bajbaim prin intunericul dat de limitarile mintii noastre, ne credem detinatori ai adevarului si nu realizam ca altii pot fi mai luminati.
In concluzie, voi incerca sa ma folosesc de instrumentele gasite prin incursiunile mele in taramul creatiilor pentru a calca pe urmele celor care sunt mai aproape de sclipirile lumii reale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)